De fiu și nu de rob să fie-a mea slujire –
Nu-n simțul datoriei, ci numai din iubire...
S-o fac știind că Tu pe drept ești Tatăl meu,
De dragul cel mai drag și nu fiindu-mi greu!
Să vin când Tu mă chemi așa ca la un Tată
Și greu de voia Ta nu-mi fie niciodată...
S-o fac știind că Tu ești Cel ce totul știi,
Și-atunci când eu Te chem și Tu cu drag să-mi vii...
Să cred că Tu îmi vrei doar binele în viață
Și-așa crezând, s-ascult iubita Ta povață...
Cetate de scăpare, curată voia Ta
În Tine să m-ascundă de moartea ce gonea!
Cu dorul să m-alin... de Tine și de-Acasă,
Căci el să mă-ndepart de Tine nu mă lasă...
Și dorul Tău în lume să-mi fie singur dor,
De Tatăl ce m-așteaptă 'n-al cerului pridvor...
Mai mult cât noi o viață iubești Tu într-o clipă –
Tu Însuți ești Iubirea din moarte ce ridică!
"Iubirea" lumii toată pe lângă Tine-i ciob,
De-aceea vin la Tine ca fiu și nu ca rob!
Amin.